Traducere legalizată la notar: ce înseamnă și când este necesară?

O traducere legalizată la notar este o traducere realizată de un traducător autorizat, la care notarul public legalizează semnătura traducătorului. Cu alte cuvinte, notarul confirmă că traducerea a fost semnată de un interpret și traducător autorizat, în condițiile prevăzute de lege, nu că instituția destinatară va accepta automat documentul în orice procedură.

Traducerea legalizată este solicitată frecvent pentru documente oficiale, acte notariale, acte de stare civilă, dosare administrative, proceduri juridice, documente pentru străinătate sau situații în care instituția destinatară cere expres legalizarea notarială a traducerii.

Ce înseamnă traducere legalizată la notar?

Traducerea legalizată este formată, în practică, din trei elemente:

1. copia documentului care se traduce;
2. traducerea realizată și certificată de traducătorul autorizat;
3. încheierea notarului public prin care se legalizează semnătura traducătorului.

Conform informațiilor publicate pe Portalul european e-Justiție, traducerea legalizată efectuată de un interpret și traducător autorizat include formula de certificare a traducătorului, iar apoi urmează încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului, întocmită de notarul public sau de o misiune diplomatică/oficiu consular.

În legislația notarială, traducerile folosite în acte și proceduri notariale sunt realizate de interpreți și traducători autorizați de Ministerul Justiției. Traducătorul trebuie să certifice exactitatea traducerii, faptul că textul a fost tradus complet, fără omisiuni, și că nu a fost denaturat conținutul sau sensul documentului.

Ce legalizează notarul?

Notarul public legalizează semnătura interpretului și traducătorului autorizat de pe traducere.

Mai exact, notarul verifică și atestă elemente precum:

• faptul că documentul prezentat pentru traducere este în forma cerută de lege;
• faptul că persoana care a realizat traducerea este interpret și traducător autorizat;
• faptul că traducătorul a semnat traducerea și a aplicat ștampila;
• faptul că traducătorul s-a prezentat la biroul notarial sau are specimenul de semnătură depus la acel birou.

Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici precizează că notarul verifică și atestă aceste condiții în procedura de legalizare a semnăturii interpretului și traducătorului autorizat. Dacă traducătorul are specimenul de semnătură depus la biroul notarial, prezența lui în fața notarului nu mai este necesară pentru îndeplinirea procedurii.

De aceea, în limbaj obișnuit se spune „traducere legalizată la notar”, dar tehnic este vorba despre legalizarea semnăturii traducătorului autorizat.

Ce NU legalizează notarul?

Notarul nu legalizează „valoarea juridică universală” a documentului și nu garantează că documentul va fi acceptat de orice instituție, din România sau din străinătate.

Notarul nu stabilește, în locul instituției destinatare:

• dacă documentul are nevoie de apostilă;
• dacă documentul are nevoie de supralegalizare;
• dacă este suficientă traducerea autorizată;
• dacă este obligatorie traducerea legalizată;
• dacă actul trebuie prezentat în original, copie legalizată sau altă formă;
• dacă instituția străină acceptă traducerea făcută în România.

De asemenea, legalizarea traducerii nu transformă un document incomplet, expirat sau emis incorect într-un document valabil. Dacă actul original are o problemă, legalizarea traducerii nu o rezolvă.

Un aspect foarte important: semnătura traducătorului autorizat nu poate fi legalizată dacă documentul prezentat notarului pentru traducere este doar o copie simplă. Regulamentul notarial prevede că înscrisul care se traduce trebuie prezentat notarului în original sau în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deține originalul.

Diferența dintre traducere autorizată și traducere legalizată

O traducere autorizată este realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției. Traducerea poartă semnătura și ștampila traducătorului, precum și formula de certificare prin care acesta își asumă corectitudinea traducerii.

O traducere legalizată este, de regulă, o traducere autorizată care trece și prin etapa notarială. Notarul public legalizează semnătura traducătorului autorizat și adaugă încheierea notarială.

Pe scurt:

Diferența principală nu este dată de limba traducerii sau de tipul documentului, ci de forma oficială cerută de instituția unde va fi depus actul.

Când este necesară traducerea legalizată?

Traducerea legalizată este necesară atunci când instituția la care depui documentul cere expres această formă. Nu toate instituțiile solicită legalizare, iar în unele cazuri este suficientă traducerea autorizată.

Traducerea legalizată poate fi cerută în situații precum:

1. Acte pentru instituții publice

Unele instituții solicită traduceri legalizate pentru dosare administrative, documente emise în străinătate sau acte care trebuie folosite într-o procedură oficială.

Exemple:

• certificate de naștere;
• certificate de căsătorie;
• certificate de divorț;
• caziere judiciare;
• hotărâri judecătorești;
• procuri;
• declarații notariale.

2. Acte pentru străinătate

Pentru documente care urmează să fie folosite în afara României, cerințele pot include traducere autorizată, traducere legalizată, apostilă sau supralegalizare.

Apostila și supralegalizarea nu sunt același lucru cu legalizarea traducerii. Camera Notarilor Publici București explică faptul că apostila sau supralegalizarea este o procedură necesară pentru atestarea valabilității în străinătate a unui act eliberat în România.

De aceea, înainte de traducere este recomandat să verifici exact cerințele instituției din țara unde vei folosi documentul.

3. Acte notariale

Documentele notariale sunt printre cele mai frecvente acte pentru care se solicită traduceri legalizate.

Exemple:

• procuri;
• declarații;
• contracte autentificate;
• acorduri notariale;
• copii legalizate;
• documente din proceduri succesorale.

4. Dosare de studii, muncă sau rezidență

În funcție de țară și de instituție, pot fi solicitate traduceri legalizate pentru:

• diplome;
• foi matricole;
• suplimente la diplomă;
• adeverințe de vechime;
• contracte de muncă;
• certificate medicale;
• documente pentru imigrare sau rezidență.

Nu există o regulă unică valabilă pentru toate țările sau toate instituțiile. Cerința trebuie verificată înainte de a comanda traducerea.

Ce documente sunt necesare pentru o traducere legalizată?

Pentru legalizarea traducerii, este necesar ca documentul prezentat notarului să fie într-o formă acceptată de lege.

În practică, poate fi necesar:

• documentul original;
• o copie legalizată;
• o copie certificată de instituția care deține originalul;
• datele privind limba în care trebuie realizată traducerea;
• informații despre instituția unde va fi folosit documentul.

Traducerea legalizată este valabilă în străinătate?

Traducerea legalizată poate fi folosită în străinătate doar dacă este acceptată de instituția destinatară. Pentru unele țări sau proceduri poate fi necesară și apostila sau supralegalizarea.

Apostila nu traduce documentul și nu înlocuiește traducerea. Ea confirmă, în condițiile Convenției de la Haga, autenticitatea unui act public pentru utilizarea lui într-un alt stat semnatar. În alte situații, când țara nu folosește procedura apostilei, poate fi necesară supralegalizarea.

De aceea, ordinea corectă a pașilor trebuie stabilită înainte de traducere. Uneori se apostilează documentul original, apoi se traduce documentul împreună cu apostila. În alte cazuri, cerința poate fi diferită, în funcție de țară și instituție.

Cum comanzi corect o traducere legalizată?

Pentru a evita drumuri inutile sau costuri suplimentare, urmează acești pași:

1. Verifică la instituția destinatară dacă este necesară traducere autorizată, traducere legalizată, apostilă sau supralegalizare.
2. Trimite documentul scanat sau fotografiat clar pentru estimare.
3. Precizează limba în care trebuie tradus documentul.
4. Menționează țara și instituția unde va fi folosit.
5. Confirmă dacă ai originalul sau doar o copie.
6. Solicită termenul de predare și costul complet, inclusiv taxa notarială.

Întrebări frecvente despre traducerea legalizată la notar

Pot legaliza o traducere făcută de mine?

Nu. Pentru legalizare notarială, traducerea trebuie realizată și certificată de un interpret și traducător autorizat, în condițiile legii.

Traducerea legalizată este același lucru cu apostila?

Nu. Traducerea legalizată se referă la traducerea documentului și legalizarea semnăturii traducătorului de către notar. Apostila este o procedură separată, folosită pentru recunoașterea internațională a actelor publice între statele semnatare ale Convenției de la Haga.

Cine decide dacă am nevoie de traducere legalizată?

Instituția la care depui documentul decide forma necesară. Biroul de traduceri te poate ajuta să înțelegi diferențele, dar cerința finală trebuie verificată la instituția destinatară.

Ai nevoie de o traducere legalizată la notar în Constanța?

Unitrad.ro oferă servicii de traduceri autorizate și legalizate pentru documente personale, juridice, comerciale, medicale, educaționale și tehnice. Trimite documentele pentru evaluare, iar echipa Unitrad îți comunică prețul, termenul de realizare și forma potrivită a traducerii în funcție de cerințele instituției unde vei depune actele.